Acasă

E undeva o mare cu ape argintii,

cu țărmuri înverzite, nisipuri aurii,

pescarii prind în palme nisetrii năzdrăvani,

minutele acolo se scurg de parcă-s ani.

E undeva un munte cu creștetul albit,

pe tâmplele lui, iarna a pus argint topit,

pe lacuri înghețate sub cerul străveziu,

trec săniile trase de-un îngeraș zglobiu.

E undeva o casă cu fruntea către soare,

în fața ei sclipește o apă curgătoare,

acolo, veșnicia se-ascunde în secunde.

E undeva o casă, o mare și un munte.

Adina V.

30.01.2018