E greu când nimeni nu-nțelege
ce vrei să spui, deși e clar,
și când din vorba ta culege
numai ce-i este necesar.
E greu când zâmbetul dispare
și ți-e cuvântul tot mai rar,
într-o conflictuală stare
să mai zâmbești e în zadar.
E greu când dăruiești iubire
să nu primești nimic în loc
și să te legi cu mii de fire
legând deasemeni, reciproc.
E greu să construiești castele
când totul e-nghețat în jur,
să desenezi un cer cu stele,
să crezi naiv că totu-i pur.
E greu să urci în vârf de munte
când mergi privind numai în jos;
când nu e nimeni să te-asculte,
întoarce-te către Hristos.
Adina V.
5.12.2017
Este superba aceasta poezie a ta, Adina ! Inceputul si sfarsitul versurilor incadreaza, si iti "este greu". Dar calea intelepciunii interioare, percepe originea sufletului tau, percepe "simplitatea" si "puritatea" lui. Aici, sinele, eul tau liric, reorganizeaza reprezentarea realitatii. Senzatiile de tristete, de descurajare, le schitezi, si le "desenezi" in stele, ca sa simti limpede si "clar", si sa vezi ca acolo, este un loc de recuperare. Tensiunile se datoreaza "conflictului", si intelegi cum se realizeaza intelepciunea. Si construiesti atat de frumos, in aceasta "naivitate", "puritate", a daruirii iubirii inimii, in final de vers, in poezie ! Cauza suferintei, se afla in interiorul sinelui, al fiecaruia, si nu poate fi acoperita intotdeauna cu "zambetul" sau cu "intelesul" cuvantului. Este "urcusul" sufletului, si este axa care te raporteaza la dimensiunea spirituala. Nu trebuie sa fii inteleasa de nimeni, nu trebuie nici sa zambesti, nici sa vorbesti, ca sa nu obiectivezi raul. Iar vocea ta, aici, scrie, descrie, intoneaza minunat cuvantul, si "sangereaza". Si esti minunata, esti frumoasa, asa cum esti ! Stii de ce ? Pentru ca, fiinta ta nu este "in zadar", Adina ! Multumesc, scumpa mea ! Iti doresc o seara magica !
RăspundețiȘtergere(comentariul Nellei Madchen)
Îți mulțumesc, dragă Nella, pentru cum mă simți :)
Ești specială pentru mine!