luni, 18 decembrie 2017

Fulguire




Mi-e dor să fiu ce sunt când ești,
lumină-n seara din povești,
să gust delirul adunat
în cupa dorului uitat.

Privind la stinsele ferești
mi-e dor să fiu dacă îmi ești
sclipirea fulgului visat
din noaptea-n care ai plecat.

Și uite, nu mai suntem doi,
a nins tăcerea între noi,
mi-e dor să fiu ce sunt când ești,
e-atâta iarnă când lipsești. 

Înghite vidul ce-am dorit, 
privesc un vis care-a murit,
nomad pe căile cerești
mi-e dor să-ți fiu, dar nu îmi ești.

Adina V.

18.12.2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu