miercuri, 13 decembrie 2017

13 Decembrie 1983



voi, în genunchi! 
pe aici a trecut el,
cel care a fost în fiecare 
și n-ați știut,
cel care a luat gândul nepătruns
ascuns în ochiul sacru
al ființei,
l-a ființat cu durerea lui
și l-a zidit în os


voi, în genunchi!
aici a zâmbit el
când frunza îi vorbea sub pași
despre naștere și moarte
despre lumină și întuneric
zbor și cădere
timp și netimp

voi, în genunchi!
a trecut El!

Adina V.

13.12.2017

2 comentarii:

  1. L-ai concentrat perfect, dar si procedeul de invocare intrebuintat "In genunchi,," si este observatia si simtirea ta explicativa. Constiinta vine la izvoare sa isi limpezeasca gandurile in acest act solemn. Da, Adina, tu poeta predilecta a poetului. Nichita este iubirea si este steaua care s-a nascut din patimile de sange si carne pentru a straluci pe cerul nostru intunecat. Prin natura lucrurilor suntem chemati sa adunam datele esentiale care sa serveasca realitatii noastre "paralele", aceasta realitate nu suna mai oficial, mai moralizator la Nichita, ci este realitatea "pur si simplu". Ne-a lasat "Cuvantul" numelui sau, pe altarul sufletului nostru. Sa il cultivam pe Nichita, avem nevoie de o cultura a Gandului si a Cuvantului. El este revelatia luminii, este o poarta deschisa spre Absolut in legatura dintre sufet si corp.
    13 Decembrie, este cortina cazuta cu "motive" de iarna, in 1983, iar noi, cei ramasi in asteptare, ii vom da in fiecare an un colorit in spectacolul nostru propriuzis. Ramane albastrul dorintei din ochii lui, si sa nu incetezi sa il cauti, Adina. Tine de factura ta, poetica, sa mai smulgi din "peana" ta cate una, ca sa dai contur realizarii esentei realitatii tale, si sa te apropii de aceasta zona. Tu porti in suflet aceasta oglinda in care se strevad zborurile. Aici, o sensibilitate deosebita si o rasfrangere luminoasa "acuta" ca o durere. Iti multumesc, din suflet, Adina, pentru efortul tau de a ne lumina constant !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nella, frumoasa mea, dulcea mea! Mi-era așa dor de tine! Știu că ești undeva, știu că vii cândva, și asta îmi este suficient. Și când vii, ah, câtă lumină, câtă efervescență aduci cu tine. Pentru că tu însăți ești lumină, Nella. Tu scoți din cuvinte esențe noi, tu ai puterea de a simți mai mult. Mă mângâie cuvintele tale, dar știi cum? De așa natură încât îmi vine să deschid aripile și să zbor. Nu numai pentru aprecierea venită din partea mea, apreciere care mă onorează și-ți mulțumesc din suflet, ci pentru că simt ceva dincolo de acest banal ecran de laptop, simt un zâmbet, te simt Nella, inexplicabil, dar îți simt starea și mă faci părtașă la ea. Nimic nu se compară cu așa ceva. Este cea mai mare bucurie.
      Nichita, Nichita...acest copil care a survolat înaltul, a scotocit în adânc și știi, Gerra? Știi ce a spus? ..."Am întunecat întunericul ca să aduc lumina"...Gerra, prietenului nostru comun, Florin, i-l datorez pe Nichita! El mi l-a dăruit, și când l-am primit de la el, abia atunci Nichita a început să-mi fie. Nu pot scrie trăirile pe care mi le-a arătat Nichita. Acestea doar se simt. Am făcut primii pași, mai am, mai am, Nella.
      Pentru el, a scrie eu ceva alambicat mi s-a părut nefiresc. Am scris simplu, în ziua comemorativă, îndurerată că mulți nu știau ce zi mare este. Mă durea asta. Nu și-au dat seama cui îi sunt adresate aceste cuvinte, au crezut că e vorba de divinitate, asociind cu îngenunchierea, EL scris cu litere mari, data zilei :) ...probabil au gândit că sunt în pană de idei în ce privește titlul...Dar cei care-l iubesc, au știut. :) Aici mă refer la site-urile unde mai postez ce scriu și unde nu se pot atașa fotografii :)
      Nella, eu îți mulțumesc din suflet pentru ceea ce ești. Mi-ești dragă, tare dragă :)
      Te îmbrățișez cu sufletul!

      Ștergere