miercuri, 29 noiembrie 2017

Tu ești



mi-ești viscolul ce mă împarte-n două,
mi-ești bucurie, dar și întristare,
când pleci, mă doare, și ce tragic plouă
urgia cruntă-a nepăsării tale.

mi-ai dăruit dorința ce mă arde
în universul tău când m-ai atras, 
în lumea asta nu mai știu ce-i moarte
și înfloresc în fiecare ceas.

ești cântecul dorit care mă cheamă
(în mine, iarăși, tu, Irod, trăiești!)
m-ai rupt în două, dragoste și dramă,
în două jumătăți în care mi-ești!

Adina V.

29.11.2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu