Adina V. - Risipire

Dispare derizoriu un anotimp albastru,

de inimă-agățate actinii stau de veghe,

un val cădelnițează liturgic un dezastru

și marea în adâncuri ne-a înghițit, pereche.

Pe frontispiciul vieții inscripții stau să moară

sub amintiri sărate și alge incolore,

e sufletul o umbră în catedrala goală

unde-o clepsidră spartă măsoară timpu-n ore.

Doar marea, metaforic, retroactiv se-agită

într-un balans hipnotic punctat de epitete, 

un albatros veghează pe plaja adormită

o scoică eșuată purtând în ea regrete.

Adina V.

10.10.2017