Melancolie

Câtă liniște-n noi,

ce pustiu e afară,

amintiri în convoi 

printre noi se strecoară.

Nu mai sunt cine-am fost,

mă acuz, să mă doară

și te port fără rost

ca pe ultima vară.

Câtă liniște-n noi

ce pustiu e în casă,

și copacii sunt goi,

câte frunze m-apasă.

Nu mai ești cine-ai fost,

dar te iert, deși doare,

nu a fost fără rost

vara noastră ce moare.

Adina V.

26.10.2017