luni, 25 septembrie 2017

Pamflet



A mia oară mă cuprinde jalea 
când peste versu-ți cad și mă rănesc,
febrilă, spumegă în mine marea
și un talaz mi-e vorba ce-o rostesc:


Ai mari deficiențe-n prozodie,
ți-e ritmul dezlânat, ușor confuz,
precum o babă schiopătând prin vie
ce a făcut din degustare-abuz.

Te folosești de rima feminină
să ilustrezi, contrar, un dezacord,
are mesajul iz de naftalină
serotonină când ai luat la bord.

Iar totul pare astăzi o rutină,
chiar biciul mă îndeamnă să-l ridic,
te du smerit la Popa și te-nchină,
abia apoi, corecția-ți aplic.

Acest pamflet este dedicat unui bun prieten, Alexandru Popa, (care nu s-a supărat pe mine) în cadrul unei hărjoane poetice care i-a fost dedicată. Nu am fost singura care l-a pamfletat :) 

Adina V.

25.09.2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu