Pamflet

A mia oară mă cuprinde jalea 

când peste versu-ți cad și mă rănesc,

febrilă, spumegă în mine marea

și un talaz mi-e vorba ce-o rostesc:

Ai mari deficiențe-n prozodie,

ți-e ritmul dezlânat, ușor confuz,

precum o babă schiopătând prin vie

ce a făcut din degustare-abuz.

Te folosești de rima feminină

să ilustrezi, contrar, un dezacord,

are mesajul iz de naftalină

serotonină când ai luat la bord.

Iar totul pare astăzi o rutină,

chiar biciul mă îndeamnă să-l ridic,

te du smerit la Popa și te-nchină,

abia apoi, corecția-ți aplic.

Acest pamflet este dedicat unui bun prieten, Alexandru Popa, (care nu s-a supărat pe mine) în cadrul unei hărjoane poetice care i-a fost dedicată. Nu am fost singura care l-a pamfletat :) 

Adina V.

25.09.2017