marți, 26 septembrie 2017

Amintiri răzlețe


Pe alei retrase a trecut o doamnă
răscolind covorul frunzelor târzii
și-n tăcerea rece vântul trist de toamnă
se juca în păru-i cu fire-argintii.

Sub castanii falnici se oprește-o clipă
și-un fior cuprinde umerii firavi 
ca o-mbrățișare risipită-n pripă,
uitată de vreme-n amintiri prea vagi.

Rătăcite gânduri o poartă departe 
pe cărări uitate, ninse-n primăveri,
când în catedrala viselor, în noapte,
se-nchina iubirii...ah, parcă-a fost ieri.

Ca prinsă de-o vrajă, zâmbește sfioasă
clipei ce-o-nconjoară cu brațe de fum,
iar privirea-i blândă mângâie duioasă
castanii sălbatici desfrunziți acum.

Trag anii de haină nostalgii răzlețe
și răsare chipul ascuns în trecut,
prima sa iubire, strop de tinerețe,
dă-n clocot năvalnic ca la început.


Adina V.

15 iunie 2016


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu