marți, 11 iulie 2017

Conflagrația iubirii



În mine, ciocul și-a înfipt iubirea, 
acvilă-nveșmântată-n curcubeu,
într-un timpan vibrează amintirea 
strămoșului primar Epimeteu.

Te-aș împărți în mii de respirații,
în agonii nescrise-n călimară,
și-această conflagrație a vieții
s-o-nchid într-un poem care să doară.

Să știi și tu o patimă cum poate 
să nască un poet sau să-l ucidă,
iubita mea, cu buzele uscate,
absența ta începe să mă-nghită.

Nici să mai strig nu știu ca altădată,
încep un vers și mă opresc rănit,
pe foaia de hârtie, deodată,
văd chipul tău de iarnă viscolit.

Bolnav de febra amintirii tale
te chem, salvează-mi trupul omenesc,
să pot să-nchei acest poem prin care
în osul meu, nebun, să te zidesc.

Adina V.

11.07.2017


6 comentarii:

Mulțumesc tuturor pentru popas.

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate