Poeziei

Mă irosesc prin vorbe adesea fără sens,

mai sap o buruiană adânc, la rădăcină,

într-un context retoric, absurdul e imens,

căluș am pus revoltei și totul e rutină.

Am risipit filonul cules de la străbuni -

izvor de poezie, torent de sentimente,

și-am scormonit cenușa crezând încă-n minuni,

dar cum să ardă-n mine simțiri incoerente?

Mă rog la tine, astăzi, mă iartă dacă poți,

că în vâltoarea vieții -fățarnică, nebună,

am pus greșit piciorul pe drumul unde toți

se-nghesuie să strige, dar n-au nimic să spună!

Adina V.

13.06.2017