miercuri, 31 mai 2017

Zbor




Uitarea-ți nemiloasă își lasă urma cruntă
pe chipul meu și-nvie regretele târzii, 
durerea într-un geamăt amarul și-l cuvântă 
cerând dreptul la viață, la dor și poezii. 

Nu aș putea cuprinde în slova mea săracă 
fiorul ce-mi dă aripi s-ajung până la cer 
când versul tău, în șoaptă, cu mine mă împacă 
și-mi picură în suflet stropi de adânc mister. 

De este doar o vrajă, ea mie-mi este dată 
să îmi aline setea ce scurmă-n ființa mea, 
iubirea pentru tine e chinul ce mă-mbată, 
extazul unei zile, fiori de catifea. 

Nu-i lacrimă să stingă vulcanul de culoare 
ce-și lasă urma vie de înger păzitor, 
în freamătul de șoapte, întors iar la izvoare 
culeg nectarul vieții din poezii și zbor! 


Adina V.

octombrie 2016 

2 comentarii:

Mulțumesc tuturor pentru popas.

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate