Uitarea-ți nemiloasă își lasă urma cruntă
pe chipul meu și-nvie regretele târzii,
durerea într-un geamăt amarul și-l cuvântă
cerând dreptul la viață, la dor și poezii.
Nu aș putea cuprinde în slova mea săracă
fiorul ce-mi dă aripi s-ajung până la cer
când versul tău, în șoaptă, cu mine mă împacă
și-mi picură în suflet stropi de adânc mister.
De este doar o vrajă, ea mie-mi este dată
să îmi aline setea ce scurmă-n ființa mea,
iubirea pentru tine e chinul ce mă-mbată,
extazul unei zile, fiori de catifea.
Nu-i lacrimă să stingă vulcanul de culoare
ce-și lasă urma vie de înger păzitor,
în freamătul de șoapte, întors iar la izvoare
culeg nectarul vieții din poezii și zbor!
Adina V.
octombrie 2016
Superbe! Felicitări Adina!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Nelu :)
Ștergere