miercuri, 10 mai 2017

Delir


O liniște de moarte străbate-acest pustiu, 
extenuată, viața se scurge în nisip,
un gând se frânge-n aer și clandestin îl scriu 
în carnea mea uscată, pe întristatul chip. 

Nimic nu mai tresare, sunt singur, sunt doar eu, 
furia mă sugrumă, încet, dar hotărât. 
În tot deliru-acesta sunt singurul ateu 
ce-și vrea-napoi credința, deși l-a omorât.

Adina V.

10.05.2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu