Delir

O liniște de moarte străbate-acest pustiu, 

extenuată, viața se scurge în nisip,

un gând se frânge-n aer și clandestin îl scriu 

în carnea mea uscată, pe întristatul chip. 

Nimic nu mai tresare, sunt singur, sunt doar eu, 

furia mă sugrumă, încet, dar hotărât. 

În tot deliru-acesta sunt singurul ateu 

ce-și vrea-napoi credința, deși l-a omorât.

Adina V.

10.05.2017