În trupul meu a viscolit iubirea
Perenele iluzii dintr-un vis,
Un martor mut îmi este azi privirea
C-am cunoscut infern și paradis.
Cu degete de iarnă clandestină
M-am sinucis prozodic într-un vers
Și-am renăscut în celălalt, senină,
Ca-ntr-un absurd, neînțeles demers.
Neînțeles de voi, de cei pragmatici,
Prea ancorați în traiul monoton,
Finalului de zi-eroi dramatici
Purtând pe chip un zâmbet de bufon.
Eu am trăit în poezia scrisă,
În fiecare vers am explorat
Trăirea care este interzisă
De un sistem valoric eronat.
În fiecare vers e-o cugetare,
Un psalm cu ritmuri fără echivoc
Între pământ și cer nu sunt hotare
E numai poezie peste tot.
Adina V.
22.03.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.