Cu spada de cuvinte mă-narmez
Și vin să tai, cum se cuvine.
În viață cine n-are niciun crez
Este pierdut printre bovine.
Eu vreau hârjoană, vreau răscoală,
Să țipe versul pe hârtie,
Nu mă feresc de vreo morală
Cât poezia-mi este vie.
În mine iar se-aprind steluțe
Și luna tremură pe lac,
Mă rog de critici să mă cruțe
Că nu am învățat să tac.
Aș pune mâna pe o joardă
Să-nsuflețesc iar universul,
Și într-o goană hazardată
Să râd, să plâng... ăsta mi-e versul!
Adina V.
04.03.2017
E tare. Dar cine te cunoaşte, te înţelege.
RăspundețiȘtergere:)) Multumesc, Daniel. Cu drag :)
ȘtergereSa fie de bine? Eu asa sper... o mie de ani...dragoste si....pace
RăspundețiȘtergereMultumesc asemenea :)
ȘtergereCu drag :)