Adina V. - Criticilor mei

Cu spada de cuvinte mă-narmez 

Și vin să tai, cum se cuvine.

În viață cine n-are niciun crez 

Este pierdut printre bovine. 

Eu vreau hârjoană, vreau răscoală, 

Să țipe versul pe hârtie, 

Nu mă feresc de vreo morală 

Cât poezia-mi este vie. 

În mine iar se-aprind steluțe 

Și luna tremură pe lac, 

Mă rog de critici să mă cruțe 

Că nu am învățat să tac. 

Aș pune mâna pe o joardă 

Să-nsuflețesc iar universul, 

Și într-o goană hazardată 

Să râd, să plâng... ăsta mi-e versul! 

Adina V. 

04.03.2017