luni, 6 martie 2017

Criticilor mei



Cu spada de cuvinte mă-narmez 

Și vin să tai, cum se cuvine.
În viață cine n-are niciun crez
Este pierdut printre bovine.


Eu vreau hârjoană, vreau răscoală,
Să țipe versul pe hârtie,
Nu mă feresc de vreo morală
Cât poezia-mi este vie.

În mine iar se-aprind steluțe 
Și luna tremură pe lac,
Mă rog de critici să mă cruțe
Că nu am învățat să tac.

Aș pune mâna pe o joardă
Să-nsuflețesc iar universul,
Și într-o goană hazardată 
Să râd, să plâng... ăsta mi-e versul!

Adina V.


04.03.2017



4 comentarii: