De astăzi pun opreliște la tot,
rup fiecare lanț ce mă rănește,
o plagă este lumea și socot
că-n întuneric gândul ruginește.
Parcursul meu, stângaci, în univers,
s-a-mpiedicat de-atâtea involuții,
dă-mi, Doamne, forța să erup în vers:
modalitatea-n care strigă muții.
Religia imi pare-un monolog,
o povestire mult prea descriptivă,
din ea am învățat doar să mă rog
să-nving când viața mi-este împotrivă.
Nu vreau să mai urmez în mod pasiv
conceptele menite să mă-nghită,
cât existăm e totul relativ.
Am să pășesc în moarte , fericită.
5.02.2017
Adina V.
Adina V.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Aurel.
ȘtergereCu admiratie! Zi minunata!
RăspundețiȘtergereMulțumesc din suflet , doamnă Rodica.
ȘtergereGânduri bune din partea mea :)
Cu drag!