Ruptă e tăcerea în fâșii sordide,
spasmodic tresare candelabrul nopții,
în plămânii lumii geamătul se frânge,
vestitor al morții, horcăit demonic.
Vortexul se naște din nimic și-nghite
păsări rătăcite cu aripi de smoală;
macină speranțe, amintiri rebele,
zguduind angoasa labirintul cosmic.
Absența se-așterne, umbră peste vremuri,
pierdută-i privirea, delirează timpul,
noaptea, existența, gândul meu la tine,
se-mpletesc haotic... unde-i infinitul?
Adina V.
9.12.2016
4=FOR=pentru=.....cine......sa fie o ghicitoare?
RăspundețiȘtergere