Adina V. - Vortex

Ruptă e tăcerea în fâșii sordide,

spasmodic tresare candelabrul nopții,

în plămânii lumii geamătul se frânge,

vestitor al morții, horcăit demonic.

Vortexul se naște din nimic și-nghite

păsări rătăcite cu aripi de smoală;

macină speranțe, amintiri rebele,

zguduind angoasa labirintul cosmic.

Absența se-așterne, umbră peste vremuri,

pierdută-i privirea, delirează timpul,

noaptea, existența, gândul meu la tine,

se-mpletesc haotic... unde-i infinitul?

Adina V.

9.12.2016