miercuri, 5 octombrie 2016

O frunză...





O frunză-n vânt cântă poeții,
Un tremur stins, căderi, suspin;
În fața vieții și a morții
Să fii un om e doar un chin.

O nostalgie trecătoare,
Un dor ascuns de Neștiut
Se zbat în suflet și cât doare
Să tinzi mereu spre absolut.

Deschide ochii și privește:
E-atâta frumusețe-n jur!
Ascultă frunza care crește
Din trupul lutului impur.

Adina V.

5.10.2016

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate 

3 comentarii:

  1. În fața vieții și a morții
    Să fii un om e doar un chin.

    RăspundețiȘtergere
  2. ”O nostalgie trecătoare,
    Un dor ascuns de Neștiut
    Se zbat în suflet și cât doare
    Să tinzi mereu spre absolut.”
    Frumoasă stare...dar,
    a tinde mereu spre un astfel de absolut,
    ne dăruiește de cele mai multe ori nefericirea,
    pe care o vom transforma în frumusețea sufletelor speciale!
    O zi frumoasă suflet special!Mulțumesc,pentru șansa de a te citi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumoasa poezia,felicitari Adina!

    RăspundețiȘtergere