Cu trupul rănit, mă-ndrept către tine,
Izbită în față de vântul mârșav,
Blestemul avid se zbate în mine
Și ceața înhață pământul bolnav.
Delirul, în frunze, dansează obscur,
Hipnotic mă prinde în brațele-i reci,
Sărutul tăcerii nu are contur,
Strivesc între buze cuvintele seci.
Alerg în neștire, mă-mpiedic și cad,
Și totul în jur, îmi strigă: e toamnă!,
În spate e raiul, în față doar iad,
Și moartea, râzând, spre versuri mă-ndeamnă!
Adina V.
18.09.2016
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere"Poti sa pierzi averi si ranguri / Fericiri cu raiu-n spic / Daca n-ai pierdut speranta / N-ai pierdut inca nimic . " The end .
RăspundețiȘtergere