marți, 23 august 2016

Poezia unui epigon



Te-au sfârtecat pe tine, o, dulce alinare,
Tu, raza de lumină ascunsă-n răsărit,
Mi-e gândul o revoltă ce strigă: Răzbunare!
Cuvântul îmi e spadă-n războiul ce-am pornit.

Îmi pun chezașă viața că-n aspra încleștare
Voi aduna doar miere și florile de mirt
Din versul tău cel gingaș și fără-asemănare.
Prin tine, poezie, dușmanii îi desfid!

Mulți te-au ales drept scutul sub care se ascunde
Întreaga lor năpastă de-a fi oricum prea mici
Și au pornit la luptă cu vorbe furibunde, 
Dar răgetul de fiară e scos doar de novici.

Pun mâna pe o piatră s-arunc în gloata care
Se lăfăie semeață pe-un tron de epigon,
Dar mâna îmi coboară când iată, mi se pare,
Că-ntreaga adunare se zbate în nămol.

Și-au pus blazon în frunte din versurile fade,
Cuvinte înșirate, lipsite de-nțeles,
Dar strigă-n gura mare că poezia-i arde
Când demonii în cale în noapte le tot ies.

Privirea lor senină ascunde răutatea
Iar zâmbetul e plaga disprețului uman,
Ei preaslăvesc frumosul și virtuozitatea,
Dar sufletul se plimbă prin poezii în van!


                          *

Iertați-mă, durerea în mine se revarsă
Când lovituri amare zdrobesc ce-i poezie.
Mă lupt cu mine însămi pe o hârtie arsă
De lacrima revoltei în care mă simt vie!

Adina V. 

23.08.2016


4 comentarii:

  1. E vremea epigonilor

    Cum podul se sprijina pe maluri
    Cum vantul sufla-n panze si vele
    Asa corabia pluteste pe valuri
    Iar eu imi reazem aripile-n stele

    Ma pierd in idealuri tineresti
    Eu, c-un trecut sumbru si rece.
    E-ntoarsa roata; si-ursele ceresti
    Privesc cum timpul se petrece

    Dar Doamne, mult mai tolerezi
    Sa-mi chinui copiii si nepotii?
    Am luat-o razna, Tu nu vezi
    Ca am pretentii, ca toti doctii?

    Cum de-mi permiti sa indraznesc
    Sa scriu in versuri, chiar o fraza?
    Sa critic lumea sau s-o-nveselesc
    Far' o cultura minima la baza?!

    Desi, cu pietre, in mine aruncati
    Pastrez lozinca de simplu epigon.
    Ramaneti sus, un cerc de literati
    Eu imi continui versul in baston.
    Taras Bulba

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumoase versuri! Eu, la randul meu un epigon, imi scriu revolta catre cei care in loc sa incurajeze pasii timizi pe taramul poeziei, opresc avantul celor ce inca stiu a visa si trai frumos! Cu darg, Taras Bulba :)

      Ștergere
    2. Ai dreptate! Dar, poezia nu moare, adevarata poezie! Cu drag!

      Ștergere
    3. Multumesc, doamna Rodica Lupu, pentru empatie! Cu acelasi drag! :)

      Ștergere