În noaptea înstelată,
într-un oraş pustiu
ce-şi doarme somnul veşnic
sub candelabrul lunii,
respiră veşnicia,
privind cu nesaţ cerul,
un licurici ce-şi cântă
în şoaptă, bucuria...
El ştie că-n adâncuri
o lacrimă se schimbă
în raze de lumină,
în trăsnet de culoare,
şi îmbătat de vraja
momentului, se-nclină,
miracolul culege
în palma lui cea moale.
Pătruns de bucuria
cunoaşterii depline
că din abisul negru
se poate naşte-un soare
presară peste lume
scântei din lava vie
ascunsă-n creuzetul
gândirii spirituale.
Păşeşte-apoi pe scara
unirii cu văzduhul
şi fiecare treaptă
e-o nouă încarnare
spre steaua ce va fi
să strălucească vesel
în bezna neştiinţei
întru iluminare.
*
Şi-n noaptea întunecată
dintr-un oraş pustiu
se-aprind steluţe-n iarbă...
Sunt licuricii...ştiu ...
Adina V.
21.05.2016
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSe pare că da ...:))...Mulţumesc pentru trecere !
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereFrumos,o incantare...licurici !
RăspundețiȘtergereFrumos!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc,Mihail :) Ma bucur ca iti place!
Ștergere