sâmbătă, 21 mai 2016

Licuriciul




În noaptea înstelată, 
într-un oraş pustiu
ce-şi doarme somnul veşnic
sub candelabrul lunii,
respiră veşnicia,
privind cu nesaţ cerul, 
un licurici ce-şi cântă
în şoaptă, bucuria...

El ştie că-n adâncuri
o lacrimă se schimbă 
în raze de lumină, 
în trăsnet de culoare,
şi îmbătat de vraja 
momentului, se-nclină,
miracolul culege
în palma lui cea moale.

Pătruns de bucuria 
cunoaşterii depline 
că din abisul negru
se poate naşte-un soare
presară peste lume 
scântei din lava vie
ascunsă-n creuzetul 
gândirii spirituale.

Păşeşte-apoi pe scara 
unirii cu văzduhul
şi fiecare treaptă 
e-o nouă încarnare
spre steaua ce va fi 
să strălucească vesel 
în bezna neştiinţei 
întru iluminare.

*

Şi-n noaptea întunecată
dintr-un oraş pustiu 
se-aprind steluţe-n iarbă...
Sunt licuricii...ştiu ...


Adina V.


21.05.2016


©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate 


6 comentarii:

Mulțumesc tuturor pentru popas.

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate