Ploua
cu durere
peste florile
din grădina ascunsă
a inimii mele.
Căutam raze de soare
sub pietrele adâncite
în covorul de petale
în timp ce
în semilună
mă desena
greutatea vieţii
ce port în picioare .
Iar lacrima
sufletului rănit
se împletea
cu stropii reci
din ploaia-asurzitoare.
Învinsă, am evadat
într-un somn
fără culoare.
Am visat omizi.
Şi m-am trezit
cu fluturi în jurul meu.
Adina V.
19.04.2015