Iubitul meu plecat

Mai ştii cum altădată în noapte ascultam
Celesta simfonie iar luna strălucea?
Şi de pe buze mierea din şoapte culegeam?
Duioasă fericirea în focul inimii cocea.

Dar ai plecat ,iubite , şi lumea-ai împărţit
În lacrimi şi durere, în existenţă-amară,
Ai luat cu tine dorul şi tot ce am iubit
Ascunse în privirea ce trist mă-nconjoară.

Te-am căutat în ramul neînflorit în mai,
Am plâns cu liliacul bătut de gânduri rele,
Am tresărit în noapte crezând că mă chemai
Şi am luptat cu gânduri sfâşietor de grele.

Atât amar am dus, pe rând, în saci la moară
Trecând pe drumul greu,pavat doar cu iluzii,
Iar zâmbetul ce te-ncânta a învăţat să piară
Strivit de valul trist ,creat de noi confuzii.

Ai revenit în satul pustiu fără de tine
Iar primăvara-n lacrimi de flori s-a bucurat
Şi visurile-mi albe pe ramuri sunt ciorchine
Ce-aşteaptă să-l culeagă iubitul meu plecat.

Tăcută-am stat deoparte privindu-te cum treci
Şi-n urma ta şi cerul şi norii tot revarsă
Parfum de trandafiri peste nelinişti reci
Ce lumea o inundă cand te-ai intors acasă.


Te-aştept sub ploaia albă de liliac în floare
Să scuturăm copacul cu versurile coapte
Să desenăm iubirea în curcubeu sub soare
Drept punte între stele si nesfârşite şoapte.

Cu tine...orice clipă e taină , e magie,

Un strop de fericire , moment de poezie !

Adina V.