Trecea prin frunzele uscate fiorul nopților târzii,
se auzea prin muguri pulsul încetinit din poezii,
pe drum, cu pasul dur și rece, trecea tăiosul anotimp
și tremurau pe la ferestre priviri pierdute în alt timp.
Pe fruntea unui vers de toamnă se-agață astăzi elegii,
într-un pastel de altădată tresar emoții, încă vii,
și nu știu, parcă e furtună sau soarele a obosit
în ora care, spulberată, a șters din noi tot ce-am iubit.
Adina V.
9.01.2015
